MĂRTURÍE, mărturii, s. f. 1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a-și susține părerile. ♦ Spec. Depoziție făcută de un martor în fața unei instanțe judecătorești. ◊ Mărturie minicinoasă = infracțiune care constă în fapta unui martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe. ◊ Expr. A sta (sau a fi) mărturie = a se afla de față, a fi martor. ♦ (Înv.) Mărturisire a credinței. ♦ (Rar) Martor. 2.
Dovadă, atestare; semn, probă, indiciu. 3. (Reg.) Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1). – Martur + suf. -ie.MĂRTURÍE s. 1. v. depoziție. 2. v. probă. 3. v. adeverință. 4. v. dovadă. 5. atestare, dovadă, probă. (Iată o ~ elocventă pentru cele arătate.)MĂRTURÍE s. v. cunoștință, informație, învățătură, martir, martiraj, martiriu, martor, mucenic, mucenicie, normă, precept, principiu, regulă, supliciu, știre, veste.mărturíe s.f., art. mărturía, g.-d. art. mărturíei; pl. mărturíi, art. mărturíileMĂRTURÍE ~i f. 1) Declarație a unui martor în fața organelor de anchetare pentru a adeveri un lucru sau pentru a susține părerile cuiva; depoziție; mărturisire. 2) Fapt care servește la confirmarea unui adevăr; dovadă; probă. /martur pop. + suf. ~ieCORTUL MĂRTURÍEI s. v. tabernacul.