MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut.MARȘRÚTĂ s.f. v. marșrut.MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [Var.: marșrútă s. f.] – Din rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.MARȘRÚT ~e f. 1) Linie a unei căi de comunicare (șosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităților. 2) Metodă de deservire a mai multor mașini într-o ordine stabilită dinainte. /rus. mar
șrut, fr. marcheroute, germ. MarschrouteMARȘRÚT s.n. 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfă de lung parcurs care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. Metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. [Var. marșrută s.f. / cf. rus. marșrut, germ. Marschroute, fr. marcheroute marcher – a merge, route – drum].MARȘRÚT s. v. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu.marșrút s. n. (sil. mt. marș-), pl. marșrúte