MĂRĂMIOÁRĂ, mărămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui maramă; mărămuță. – Maramă
+ suf. -ioară.mărămioáră s. f. (sil. -mioa-), g.-d. art. mărămioárei; pl. mărămioáreMĂRĂMIOÁRĂ, mărămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui maramă; mărămuță. – Maramă
+ suf. -ioară.mărămioáră s. f. (sil. -mioa-), g.-d. art. mărămioárei; pl. mărămioáreThis website uses cookies.