MÂRÂITÓR, -OÁRE, mârâitori, -oare, adj. (Rar) Care mârâie. [Pr.: -râ-i-] – Mârâi + suf. -tor.
mârâitór adj. m. (sil. –râ-i-), pl. mârâitóri; f. sg. și pl. mârâitoáre
MÂRÂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care mârâie; care produce mârâituri. Voce ~oare. [Sil. -râ-i-] /a mârâi + suf. ~tor