MÂNUITÓR, -OÁRE, mânuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva. ◊ Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice). 2. Mașinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Mânui + suf. -tor.
MÂNUITÓR s. manipulator. (~ de bani.)
mânuitór s. m. (sil. -nu-i-), pl. mânuitóri
MÂNUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care mânuiește ceva. ◊ ~ de bani persoană care primește, păstrează și eliberează bani publici. [Sil. -nu-i-] /a mânui + suf. ~tor
PASĂRE-MÂNUITOÁRE s. v. scorțar, scorțăraș, scorțărel.
mânuitoáre s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. mânuitoárei; pl. mânuitoáre