MANDRAGÓRĂ, mandragore, s. f. Plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic (Mandragora officinalis). – Din sl. manŭdragora.
MANDRAGÓRĂ s.f. Plantă erbacee cu rădăcină cărnoasă și ramificată ca degetele unei mâini și cu flori de culoare violet-deschis; (p. restr.) rădăcina acestei plante. [ fr. mandragore, it. mandragora, cf. lat., gr. mandragoras].
mandragóră s. f., g.-d. art. mandragórei; pl. mandragóre
MANDRAGÓRĂ ~e f. Plantă erbacee cu fructe mari și rădăcina ramificată, folosită în medicină. /sl. manudragora