MANDÓLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandóră, s. f.] – Din it. mandola.
MANDÓLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei. [Var. mandoră s.f. / it. mandola].
MANDÓLĂ/MANDÓRĂ s. f. 1. vechi instrument cu coarde ciupite, provenit din lăută. 2. variantă a mandolinei. ( it. mandola)
MANDÓLĂ ~e f. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu mandolina. [Var. mandóră] /it. mandola, fr. mandore
mandólă/mandóră s. f., g.-d. art. mandólei/mandórei; pl. mandóle/mandóre