MĂNĂSTIOÁRĂ, mănăstioare, s. f. Diminutiv al lui mănăstire. [Pr.: -sti-oa-. – Var.: mânăstioáră s. f.] – Mănăstire
+ suf. -oară.mănăstioáră/mânăstioáră s. f. (sil. -ti-oa-), g.-d. art. mănăstioárei/mânăstioárei; pl. mănăstioáre/mânăstioáreMĂNĂSTIOÁRĂ, mănăstioare, s. f. Diminutiv al lui mănăstire. [Pr.: -sti-oa-. – Var.: mânăstioáră s. f.] – Mănăstire
+ suf. -oară.mănăstioáră/mânăstioáră s. f. (sil. -ti-oa-), g.-d. art. mănăstioárei/mânăstioárei; pl. mănăstioáre/mânăstioáreThis website uses cookies.