MĂNĂSTIOÁRĂ, mănăstioare, s. f. Diminutiv al lui mănăstire. [Pr.: -sti-oa-. – Var.: mânăstioáră s. f.] – Mănăstire + suf. -oară.
mănăstioáră/mânăstioáră s. f. (sil. -ti-oa-), g.-d. art. mănăstioárei/mânăstioárei; pl. mănăstioáre/mânăstioáre