MĂIESTRÉȘTE adv. (Înv.) Cu măiestrie; artisticește. [Pr.: mă-ies-] – Măiestru + suf. -ește.
măiestréște adv.
MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din Măiestru.
A MĂIESTRÍ ~ésc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru
MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măiestreáscă