MĂIESTRÉSC adj. v. magic, vrăjitoresc.
măiestrésc, măiestréscă, adj. (înv.) 1. șiret, intrigant. 2. miraculos, vrăjitoresc.
MĂIESTRÍ, măiestresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A executa ceva cu (mare) îndemânare, cu artă. [Pr.: mă-ies-] – Din Măiestru.
A MĂIESTRÍ ~ésc tranz. A face cu îndemânare și pricepere de maiestru; a meșteri; a meșteșugi. [Sil. mă-ies-] /Din măiestru
MĂIESTRÍ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
măiestrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. măiestrésc, imperf. 3 sg. măiestreá; conj. prez. 3 sg. și pl. măiestreáscă