magopéț, magopéți, s.m. (înv.) 1. om necioplit, mojic; om șiret. 2. brutar. magopéț (magopéți), s. m. – Țăran, mojic, bădăran. – Var.
magopăț. V. sb. magjupicĭ „bucătar, sclav țigan”, cf. sb. magupac „bucătar” (Cihac, II, 131; Tiktin). – Der. magopață, s. f. (femeie stricată).