MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique.
MAGNÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Măreț, grandios, minunat. [Cf. fr. magnifique, lat. magnificus].
MAGNÍFIC, -Ă adj. măreț, grandios. ◊ foarte frumos; superb, minunat. ( fr. magnifique, lat. magnificus)
MAGNÍFIC adj. v. bogat, falnic, fastuos, grandios, impozant, impresionant, impunător, luxos, maiestos, mare, măreț, minunat, pompos, semeț, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor.
magnífic adj. m., pl. magnífici; f. sg. magnífică, pl. magnífice
MAGNÍFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care impresionează prin perfecțiunea calităților; cu calități perfecte; splendid; superb. 2) (cu valoare de superlativ) Care se impune prin calități extraordinare; foarte frumos. /fr. magnifique