MACULÁT, -Ă, maculați, -te, adj. (Livr.) Cu pete, pătat, murdar. – V. macula.MACULÁT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.MACULÁ, maculez, vb. I. tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.A MACULÁ ~éz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /lat. maculare, fr. maculerMACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer
, lat. maculare].MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. ( fr. maculer, lat. maculare)MACULÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. și pl. maculeáză