MĂCIUCÚȚĂ, măciucuțe, s. f. Diminutiv al lui măciucă. – Măciucă + suf. -uță.
MĂCIUCÚȚĂ s. (reg.) măciuchiță.măciucúță s. f., g.-d. art. măciucúței; pl. măciucúțeMĂCIUCÚȚĂ, măciucuțe, s. f. Diminutiv al lui măciucă. – Măciucă + suf. -uță.
MĂCIUCÚȚĂ s. (reg.) măciuchiță.măciucúță s. f., g.-d. art. măciucúței; pl. măciucúțeThis website uses cookies.