LUXÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a luxa și rezultatul; luxație. – V. luxa.LUXÁRE s.f. Acțiunea de a luxa și rezultatul ei; luxație. [ luxa].LUXÁRE s. v. luxație.luxáre s. f., g.-d. art. luxării; pl. luxăriLUXÁ, luxez, vb. I. Tranz. A-și deplasa un os de la locul lui; a-și scrânti o mână, un picior etc. – Din fr. luxer, lat. luxare.A LUXÁ ~éz tranz. (mâini, picioare, degete etc.) A ieși din articulație; a scrânti; a se disloca; a se dezarticula. /fr. luxer, lat. luxareLUXÁ vb. I. tr. A-și scrânti o mână, un picior etc. [ fr. luxer
, cf. lat. luxare].LUXÁ vb. tr. a-și deplasa un os din articulație; a-și scrânti o mână, un picior. ( fr. luxer, lat. luxare)LUXÁ vb. (MED.) a (se) deplasa, a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) scrânti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. și reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.)luxá vb., ind. prez. 1 sg. luxéz, 3 sg. și pl. luxeáză