LUTÉȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium.LUTÉȚIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare; casiopeiu. [Pron. -țiu. / germ. Lutetium, fr. lutécium].LUTÉȚIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor; casiopeiu. ( fr. lutécium, germ. Lutetium)LUTÉȚIU s. (CHIM.) casiopeiu.lutéțiu s. n. [-țiu
pron. -țiu], art. lutéțiul; simb. LuLUTÉȚIU (‹ fr. {i}; {s} Lutetia „Paris”) s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, din familia lantanoidelor (Lu; nr. at. 71, m. at. 174,97). A fost descoperit (1906) de G. Urbain și, independent, de Auer von Welsbach. Sin. (înv.) casiopeiu.