LUNGUIÉȚ, -IÁȚĂ, lunguieți, -e, adj. Care este mai mare în lungime decât în lățime; ușor alungit; lungăreț. [Pr.: -gu-ieț] – Lung + suf. -uieț.
LUNGUIÉȚ adj. 1. lungăreț, (pop.) sulatic. (Un obiect ~.) 2. v. alungit.
lunguiéț adj. m., pl. lunguiéți; f. sg. lunguiáță, pl. lunguiéțe
LUNGUIÉȚ ~iáță (~iéți, ~iéțe) Care este alungit; prelung. Față ~iață. [Sil. -gu-ieț] /lung + suf. ~uieț