LUMINOZITÁTE, luminozități, s. f. 1. Însușire a unui corp de a fi luminos (I 1); strălucire. ♦ (Fiz.) Caracteristică a instrumentelor optice, exprimată prin raportul dintre iluminarea imaginii unui obiect și strălucirea obiectului. ♦ (Astron.) Strălucire a stelelor, exprimată fie prin emisiunea totală de energie luminoasă, fie în raport cu luminozitatea soarelui. 2. Însușirea unui loc, a unei incinte etc. de a fi luminoase (I 2). 3. Fig. Seninătate, limpezime; optimism; bucurie. – Din fr. luminosité.
LUMINOZITÁTE s.f. 1. Transparență, limpezime. ♦ Proprietate a unui sistem optic de a transmite cât mai mult din lumina pe care o primește. ♦ (Astr.) Strălucire a stelelor. 2. Însușire a unui loc, a unei incinte etc. de a fi luminoase. 3. (Fig.) Seninătate, limpezime, optimism. [Cf. fr. luminosité].
LUMINOZITÁTE s. f. 1. însușire a unui corp, a unui loc etc. de a fi luminos. ◊ proprietate a unui sistem optic de a transmite lumina pe care o primește. ◊ strălucire a stelelor, energia radiantă emisă de acestea în unitatea de timp. 2. (fig.) seninătate, optimism. ( fr. luminosité)
LUMINOZITÁTE s. strălucire. (~ soarelui.)
luminozitáte s. f., g.-d. art. luminozității; pl. luminozități