LUCÁRNĂ, lucarne, s. f. Fereastră mică, amenajată în acoperișul cu pantă mare al unei construcții, în scopul luminării și aerisirii podului sau a încăperilor aflate la nivelul podului; bageac, bageacă. ♦ (Rar) Ferestruică pe care se poate privi afară. – Din fr. lucarne.
LUCÁRNĂ s.f. Fereastră mică pe acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. [ fr. lucarne].
LUCÁRNĂ s. f. fereastră mică în acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. ( fr. lucarne)
lucárnă s. f., g.-d. art. lucárnei; pl. lucárne
LUCÁRNĂ ~e f. 1) Fereastră mică în acoperișul unei case, care servește la iluminarea și aerisirea încăperilor, aflate la nivelul podului. 2) Fereastră mică prin care se poate privi în exterior. /fr. lucarne