LOCUPLETÁRE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [ locupleta].locupletáre s. f., g.-d. art. locupletăriiLOCUPLETÁ vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăți. [Cf. it., lat. locupletare
].LOCUPLETÁ vb. tr. a îmbogăți. ( lat. locupletare)locupletá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. locupleteáză