LOCUPLETÁRE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [ locupleta].
locupletáre s. f., g.-d. art. locupletării
LOCUPLETÁ vb. I. tr. (Latinism) A îmbogăți. [Cf. it., lat. locupletare].
LOCUPLETÁ vb. tr. a îmbogăți. ( lat. locupletare)
locupletá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. locupleteáză