LÍRĂ1, lire, s. f. 1. Instrument muzical rudimentar, format dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde, folosit, în antichitate, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme. ♦ Fig. Simbol al talentului poetic, al inspirației poetice, al creației poetice, al poeziei (lirice). 2. (Art.) Numele unei constelații din emisfera boreală; Ciobanul-cu-Oile, Oierul. 3. (În sintagma) Liră de dilatație = dispozitiv în formă de liră1 (1) sau de buclă, care permite dilatarea unei conducte pentru fluide fierbinți. – Din fr. lyre, lat. lyra.LÍRĂ2, lire, s. f. Numele mai multor unități monetare principale întrebuințate în diferite țări și epoci. ◊ Liră sterlină = unitate bănească principală în Marea Britanie. – Din it. lira.LÍRĂ1 s.f. 1. Instrument muzical cu coarde în formă de arc foarte îndoit, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ♦ (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priză de curent folosită la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. Element decorativ în formă de liră (1), utilizat îndeosebi în mobila biedermeier. [ fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra].LÍRĂ2 s.f. Denumirea mai multor monede străine din trecut și de astăzi. [ it. lira].LÍRĂ1 s. f. 1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ◊ (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. priză de curent la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. element decorativ în formă de liră (1), în mobila Biedermeier. ( fr. lyre
, lat., gr. lyra)LÍRĂ2 s. f. unitatea monetară a unor țări (Cipru, Egipt, Irlanda, Italia, Liban, Siria, Sudan, Turcia). ( it. lira)LÍRĂ s. 1. (MUZ.) (înv.) organ. (Cântă la ~.) 2. (ASTRON.; art.) (rar) oierul (art,), (pop.) ciobanul-cu-oile (art.).líră (líre), s. f. – Instrument muzical. Lat. lyra, it. lira (sec. XIX). – Der. (din fr.) liric, adj.; lirism, s. n.líră (líre), s. f. – Monedă turcă și apoi italiană. – Var. rilă. – Mr., megl. liră. It. lira (sec. XIX). E dubletul lui livră, s. f. (monedă și greutate), din fr. livre. Cf. litră.líră (instrument, monedă) s. f., g.-d. art. lírei; pl. líreLÍRĂ1 ~e f. 1) Instrument muzical antic, cu coarde fixate pe o cutie de rezonanță și pe două brațe în formă de coarne, servind la acompanierea recitalurilor de poeme. 2) fig. Simbol al inspirației poetice; talent poetic. 3): ~ de dilatație dispozitiv semicircular, care se introduce într-o conductă, prin care curge un fluid fierbinte, pentru a-i permite (fluidului) de a se dilata liber. /fr. lyre, lat. lyraLÍRĂ2 ~e f. Unitate a sistemului monetar în unele țări. ~ italiană. ◊ ~ sterlină unitate monetară în Marea Britanie. /turc., it. liraLIRĂ STERLÍNĂ s. (înv.) suverian.pásărea-líră s. f., pl. păsări-líră