LICUÁȚIE s. f. (Metalurgie) Fenomen de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. liquation.LICUÁȚIE s.f. Fenomenul de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Gen. -iei
. / cf. fr. liquation].LICUÁȚIE s. f. separare, prin încălzire, a componenților unui aliaj cu puncte de topire diferite. ( fr. liquation)licuáție s. f. (sil. -cu-a-ți-e), art. licuáția (sil. -ți-a), g.-d. art. licuáției; pl. licuáții, art. licuáțiile (sil. -ți-i-)