LEFEGÍU, lefegii, s. m. 1. Nume dat mercenarilor din țările române în evul mediu. 2. (Pop. și fam.) Salariat; funcționar. – Din tc. ulûfeci.LEFEGÍU s. v. angajat, mercenar, salariat, slujbaș.lefegíu s. m., art. lefegíul; pl. lefegíi, art. lefegíiiLEFEGÍU ~i m. 1) ist. Militar plătit în serviciul unui stat străin; mercenar. 2) înv.
Persoană angajată care primea leafă; salariat. /turc. ulufeci