LECTURĂ

LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi¹; citit, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. – Din fr. lecture, lat. lectura.LECTÚRĂ s.f. Faptul de a citi; citit, citire. ♦ Text, bucată de citit. [ fr. lecture].LECTÚRĂ s. f. 1. faptul de a citi; citit, citire. ◊ text, bucată de citit. 2. culegerea informațiilor înregistrate în memoria unui calculator electronic. ( fr. lecture)LECTÚRĂ s. v. citire.lectúră s. f., g.-d. art. lectúrii;

pl. lectúriLECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură.LECTÚRĂ ~i f. Ceea ce este citit; citire; citit. ◊ Sală de ~ încăpere, special amenajată, în care se pot citi cărți din diferite domenii. ~ particulară literatură citită de o persoană în afara materiei de învățământ. /lat. lectura, fr. lectureLECTURÁ vb. I. tr. (Rar) A citi. [ lectură].LECTURÁ vb. tr. 1. a citi. 2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar. ( lectură)LECTURÁ vb. v. citi, parcurge.lecturá vb., ind. prez. 1 sg. lecturéz, 3 sg. și pl. lectureáză