LAVABÓU, lavabouri, s. n. Încăpere în cămine, internate etc., utilată cu chiuvete și cu alte instalații sanitare, servind ca spălător comun. ♦ Lavoar; chiuvetă. – Din fr. lavabo.
LAVABÓU s.n. Lavoar. ♦ (Rar) Chiuvetă. ♦ Spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). [ fr. lavabo].
LAVABÓU s. n. 1. lavoar. ◊ chiuvetă de perete. 2. spălător comun cu chiuvete (în căzărmi, internate etc.). ( fr. lavabo)
LAVABÓU s. v. chiuvetă.
lavabóu s. n., art. lavabóul; pl. lavabóuri
LAVABÓU ~ri n. 1) Spălător comun (în cămine și internate) prevăzut cu mai multe chiuvete și cu alte instalații sanitare. 2) Recipient conectat la o sursă de apă și dotat cu un canal de evacuare, care servește la spălatul oamenilor; chiuvetă; lavoar. /fr. lavabo