LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.
LAMELÁ vb. I. tr. (Constr., tehn.) A supune operației de lamelare; a forma un material în lamele. [Cf. it. lamellare].
LAMELÁ vb. tr. a prelucra un material în lamele (1). ( it. lamellare)
lamelá vb., ind. prez. 1 sg. lameléz, 3 sg. și pl. lameleáză
LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite întrebuințări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.
A LAMELÁ ~éz tranz. (un material) A prelucra în lamele. /Din lamelă
LAMÉLĂ ~e f. 1) Placă mică și subțire de sticlă, de metal sau de lemn, având diferite întrebuințări tehnice; lamă mică. 2) Foiță subțire care separă structuri ale țesuturilor vegetale sau animale. /fr. lamelle
LAMÉLĂ s.f. 1. Plăcuță subțire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică. 2. (Biol.) Lamă subțire de țesut osos. ♦ Expansiune celulară în formă de lamă. [ fr. lamelle, cf. lat. lamella].
LAMÉLĂ s. f. 1. plăcuță subțire de sticlă, de metal sau de lemn; lamă mică. 2. lamă subțire de țesut osos. ◊ expansiune celulară în formă de lamă. ( fr. lamelle, lat. lamella)
lamélă s. f., g.-d. art. lamélei; pl. laméle