LADÍN2, -Ă, ladini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei părți din Elveția și din nordul Italiei; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor2 (1), privitor la ladini2 ♦ (Substantiv, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini2 (1); retoromană. – Din it. ladino.LÁDIN1 s. m. (Înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon.LADÍN, -Ă adj., s.m. și f. Retoroman. // s.f. Limba retoromană. [ it. ladino].LADÍN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparține populațiilor retoromane din Elveția și nordul Italiei. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de ladini. ( fr. ladin, it. ladino, lat. ladinus)LADÍN adj. v. retoroman.ládin (persoană) s. m., adj. m., pl. ládini; f. sg. ládină, g.-d. art. ládinei,
pl. ládineládin (rășină) s. m.LADÍNĂ s. (LINGV.) retoromană.ladínă (limba) s. f., g.-d. art. ladíneiLADÍN, -Ă (‹ it.; {s} lat. latinus „latin”) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Grup lingvistic neolatin, care se extinde pe o arie cuprinsă între Alpii centrali și Vestul Mării Adriatice. Termenul derivă de la denumirea pe care locuitorii regiunii Engadine o dădeau propriei limbi (ladin din latinum); extins de G.I. Ascoli vorbitorilor din zona sudetă pentru a dovedi înrudirea și unitatea limbii lor. Se împarte în trei grupe: occidentală (romanșă), centrală (dolomitică) și orientală (friulană); p. ext. retoroman. ♦ Persoană care aparține acestor populații. 2. Adj. Care aparține ladinilor (1), referitor la ladini. ♦ (Substantivat, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini (1); p ext. retoromană.