LĂCUÍT, -Ă, lăcuiți, -te, adj. Vopsit cu lac2, acoperit cu un strat de lac2. – V. lăcui.LĂCUÍ, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac2, a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). – Lac2 + suf. -ui.A LĂCUÍ ~iésc
tranz. (obiecte, materiale) A acoperi cu lac; a da cu lac (în scop protector sau/și decorativ). /lac + suf. ~uilăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiésc, imperf. 3 sg. lăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcuiáscă