LĂCUÍT, -Ă, lăcuiți, -te, adj. Vopsit cu lac², acoperit cu un strat de lac². – V. lăcui.
LĂCUÍ, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac², a vopsi cu lac² (suprafața unui obiect). – Lac² + suf. -ui.
A LĂCUÍ ~iésc tranz. (obiecte, materiale) A acoperi cu lac; a da cu lac (în scop protector sau/și decorativ). /lac + suf. ~ui
lăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiésc, imperf. 3 sg. lăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcuiáscă