LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.
LĂCĂTÚȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.
lăcătúș s. m., pl. lăcătúși
LĂCĂTÚȘ ~i m. 1) Meșter care face sau repară lacăte și alte obiecte metalice. 2) Muncitor specializat în ajustarea, asamblarea și repararea unor piese metalice la mașini. /ung. lakatos