KAMIKÁZE s. m. invar., s. n. 1. S. m. invar. Luptător (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de atac. 2. S. n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra țintei, folosit de japonezi în al II-lea război mondial. – Din fr. kamikaze.
KAMIKÁZE s.n. Avion încărcat cu explozivi, folosit de japonezi la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și pilotat de un voluntar, care devenea prima lui victimă; avion-sinucigaș. // s.m. Pilotul însuși. [ fr., jap. kamikaze].
KAMIKÁZE I. s. m. inv. pilot (japonez) care se sacrifică într-o acțiune de luptă. ◊ (p. ext.) persoană temerară. ◊ (adj.) de o temeritate sinucigașă. II. s. n. 1. avion de luptă al marinei japoneze încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (I), care se arunca asupra țintei. 2. (fig.) sinucigaș. ( fr. kamikaze)
KAMIKÁZE s.m., s.n. (cuv. jap., literal, vânt divin) [etim. MW]
kamikáze s. m., s. n.
KAMIKÁZE1 m. (la japonezi) Luptător care se sacrifică într-o acțiune de atac. / fr. kamikaze
KAMIKÁZE2 n. (la japonezi în al doilea război mondial) Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un voluntar, care cădea asupra țintei. / fr. kamikaze
KAMIKÁZE (‹ fr.; cuv. japonez „vântul divin”) s. n., m. și f. 1. S. n. Nume dat de japonezi celor două uragane care, în 1274 și 1281, au distrus armatele invadatorilor mongoli pe coastele de Nord ale ins. Kyūshū. 2. S. n. Nume dat piloților voluntari japonezi de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, care conduceau avioane încărcate cu explozibil, acestea explodând în momentul atingerii țintei. 3. (P. ext.) S. m. Persoană care se lansează într-o activitate foarte periculoasă.