JUXTAPÚS, -Ă, juxtapuși, -se, adj. Pus alături unul de altul; alăturat. ◊ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. – V. juxtapune.
JUXTAPÚS adj. (GRAM.) paratactic. (Construcție ~.)
JUXTAPÚS adj. v. alăturat.
JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).
A JUXTAPÚNE juxtapún tranz. 1) (obiecte) A pune unul lângă altul; a așeza alături; a alătura. 2) (părți de propoziție) A face să se juxtapună. /fr. juxtaposer
A SE JUXTAPÚNE se juxtapún intranz. (despre părți de propoziție) A se îmbina prin juxtapunere. /fr. juxtaposer
JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer].
JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)
JUXTAPÚNE vb. v. alătura.
juxtapúne vb. pune