JUPUÍRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei; jupuit1. [Var.: (reg.) jupíre s. f.] – V. jupui.JUPUÍRE s. 1. jupuială, jupuit (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. v. julire. 3. v. descuamare. 4. v. descojire.JUPUÍRE s. v. jecmăneală, jefuire.jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV.] – Din bg. župia.A JUPUÍ jupói tranz. 1) (animale moarte) A curăța de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curăța de coajă; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. /bulg. župiaA SE JUPUÍ mă ~iésc
intranz. (despre persoane) A se răni ușor la suprafață; a se zdreli; a se juli. /bulg. župiaJUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. și reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâța. (Pielea i s-a ~.) 4. v. descoji.JUPUÍ vb. v. jecmăni, jefui.jupuí (-uiésc, jupuít), – 1. A îndepărta pielea de pe corp. – 2. A juli. – 3. A lua cuiva totul, a vinde scump. – 4. A bate, a ciomăgi. – Var. jupi. Bg. župja „a curăța un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă der. din sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). – Der. jupuitor, adj. (care jupoaie); jupuială, s. f. (jupuitură); jupuitură, s. f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acțiunea de a jupui); jupeli, vb. (a opări), cu suf. expresiv –li (Graur, BL, VI, 146).jupuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd