JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.JINDUÍRE s. jind, poftă. (Se uită cu ~ la …)jinduíre s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíriJINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.A JINDUÍ ~iésc 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2. intranz
. A avea jind; a pretinde să acapareze ceva străin; a râvni. /sl. žendati JINDUÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a râvni, a tânji. (~ după un cămin.) 5. v. lăcomi.jinduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jinduiésc imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez.3 sg. și pl. jinduiáscă