JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).JIMBÁ vb. v. rânji, strâmba.JIMBÁ2, jimbéz, vb. I. (Var.) A zâmba. (cf. zâmba)jimbá vb., ind. prez. 3 sg. jimbeázăA JIMBÁ ~éz tranz. pop. A face se jimbeze. /Din jimbatA SE JIMBÁ mă ~éz
intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat