JIMBÁ, jimbez, vb. I. (Reg.) 1. Tranz. și refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji. 2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din jimb (înv. „strâmb la gură”, et. nec.).
JIMBÁ vb. v. rânji, strâmba.
JIMBÁ², jimbéz, vb. I. (Var.) A zâmba. (cf. zâmba)
jimbá vb., ind. prez. 3 sg. jimbeáză
A JIMBÁ ~éz tranz. pop. A face se jimbeze. /Din jimbat
A SE JIMBÁ mă ~éz intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat