JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.
JERPELÍT adj. v. zdrențuit.
JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe; a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.
A JERPELÍ ~ésc tranz. A face să se jerpelească; a uza; a ponosi. /Orig. nec.
A SE JERPELÍ se ~éște intranz. (mai ales despre obiecte din piele, despre îmbrăcăminte și încălțăminte) A se învechi, pierzându-și aspectul prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se ponosi. /Orig. nec.
JERPELÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre îmbrăcăminte, obiecte) v. A SE JERPELI. 2) fam. (despre oameni) Care este îmbrăcat în haine uzate și murdare; zdrențăros. /v. a (se) jerpeli
JERPELÍ vb. v. zdrențui.
jerpelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jerpeleáscă