JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros ◊ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale¹ + suf. -nic.
JÁLNIC adj. 1. v. sfâșietor. 2. v. tânguitor. 3. v. trist. 4. v. deplorabil. 5. v. nenorocit. 6. v. lugubru.
jálnic adj. m., pl. jálnici, f. sg. jálnică ,pl. jálnice
JÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care vădește jale; plin de jale. 2) Care trezește jale; vrednic de compătimire; lamentabil. /jale + suf. ~nic