IZOGAMÍE s. f. (Biol.) Formă primitivă de înmulțire sexuată, în care cei doi gameți care participă la fecundare sunt asemănători din punct de vedere morfologic. – Din fr. isogamie.
IZOGAMÍE f. Formă primitivă de înmulțire s*****ă, caracterizată prin unirea a doi gameți asemănători din punct de vedere morfologic. /fr. isogamie
IZOGAMÍE s.f. Proprietate a unor vegetale inferioare de a fi izogame. [Gen. -iei, var. isogamie s.f. / fr. isogamie].
IZOGAMÍE s. f. fuziune a doi izogameți; h*********e. ( fr. isogamie)
izogamíe s. f., art. izogamía, g.-d. izogamíi, art. izogamíei