IZOCÓR, -Ă, izocori, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procesele sau transformările sistemelor fizice) Care are loc la un volum constant. 2. S. f. Curbă care reprezintă pe o diagramă o transformare izocoră (1). – Din fr. isochore.
IZOCÓR, -Ă adj. (Despre transformările unui sistem fizic) Care se face la un volum constant. // s.f. izocoră – linie de-a lungul căreia un sistem fizic are același volum. [Var. isocor, -ă adj., s.f. / fr. isochore].
IZOCÓR, -Ă I. adj. (despre transformările unui sistem fizic) care are loc la volum constant; izoster. II. s. f. linie de-a lungul căreia un sistem fizic are același volum. ( fr. isochore)
IZOCÓR adj. (FIZ.) izoster.
izocór adj. m., pl. izocóri; f. sg. izocóră, pl. izocóre
IZOCÓR ~ă (~i, ~e) (despre transformările de stări) Care se produce la un volum constant. /fr. isochore
IZOCÓRĂ ~e f. Linie pe o diagramă care reprezintă procesul de trecere dintr-o stare în alta în condiții izocore. /fr. ishocore
IZOCÓRĂ s. (FIZ.) izosteră.