IÚLUS s.n. (Biol.) Miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. [ fr. iule, cf. gr. ioulos – scolopendră].
IÚLUS s. n. miriapod cu corp cilindric care se hrănește cu vegetale și care, în caz de pericol, se răsucește în spirală. ( lat. iulus)
IÚLUS s. (ENTOM.; Iulus terrestris) șarpe-orb.
Ascanius (sau Iulus), fiul lui Aeneas și al Creusei. A fost luat de tatăl său din Troia incendiată și purtat în peregrinările acestuia pînă în Italia. Acolo, după moartea lui Aeneas, a întemeiat cetatea Alba-Longa, peste care a domnit. Era considerat drept întemeietorul gintei Iulia.