ISNÁF, (1) isnafuri, s. n., (2) isnafi, s. m. (Înv.) 1. S. n. Breaslă, corporație. 2. S. m. Breslaș, meseriaș. – Din tc. esnaf.ISNÁF s. v. breaslă, breslaș, corporație, tagmă.isnáf (-furi), s. n. – Breaslă, corporație. – Var. iznaf, esnaf. Mr. isnafe. Tc. esnaf, din arab. sinf „clasă” (Șeineanu, II, 230; Byck-Graur 35), cf. bg. esnaf.
Sec. XVIII, înv.isnáf (breslaș) s. m., pl. isnáfiisnáf (breaslă) s. n., pl. isnáfuriISNÁF1 ~uri n. înv. Asociație de muncitori cu aceeași meserie (organizați în vederea apărării intereselor); breaslă. /turc. esnafISNÁF2 ~i m. înv. Membru al unei asociații de muncitori cu aceeași meserie; breslaș. /turc. esnaf