IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare.IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / fr. irriguer, it., lat. irrigare].IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. ( fr. irriguer, lat. irrigare)irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg
, 3 sg. și pl. irigheáză/irígăA IRIGÁ ~ghéz tranz. (suprafețe arabile) A uda prin irigație; a supune irigației. /fr. irriguer, lat. irrigare