IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adj. Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit. – Din fr. irréprochable.
IREPROȘÁBIL, -Ă adj. Fără cusur, foarte corect, impecabil. [Cf. fr. irréprochable].
IREPROȘÁBIL, -Ă adj. (și adv.) fără cusur, foarte corect, impecabil. ( fr. irréprochable)
IREPROȘÁBIL adj. 1. desăvârșit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ~.) 2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ~.)
ireproșábil adj. m. reproșabil
IREPROȘÁBIL¹ adv. În mod desăvârșit; la perfecție. /fr. irréprochable
IREPROȘÁBIL² ~ă (~i, ~e) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; complet; perfect; desăvârșit; impecabil. /fr. irréprochable