INVECTIVÁRE, invectivări, s. f. Acțiunea de a invectiva și rezultatul ei. – V. invectiva.INVECTIVÁRE s.f. Acțiunea de a invectiva. [ invectiva].invectiváre s. f., pl. invectivăriINVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.A INVECTIVÁ ~éz tranz. livr. A trata cu invective. /fr. invectiver
INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [ fr. invectiver].INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. ( fr. invectiver)INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.invectivá vb., ind. prez. 1 sg. invectivéz, 3 sg. și pl. invectiveáză