INTUBÁȚIE, intubații, s. f. (Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular în scopul aplicării unor substanțe medicamentoase, anestezice sau în scopul golirii de conținutul patologic; intubare. – Din fr. intubation.
INTUBÁȚIE s.f. (Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular (folosită mai ales în anesteziile moderne). [Gen. -iei. / cf. fr. intubation, it. intubazione].
INTUBÁȚIE s. f. intubare. ( fr. intubation)
INTUBÁȚIE s. (MED.) tubaj laringian.
intubáție s. f., pl. intubáții