INTRIGÁT, -Ă, intrigați, -te, adj. Care este nerăbdător să afle sau să știe ceva care îl îngrijorează, față de care are suspiciuni. – V. intriga.
INTRIGÁT adj. v. îngrijorat.
INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.
A INTRIGÁ intríg 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /fr. intriguer, lat. intrigare
INTRIGÁ vb. I. 1. tr. A neliniști, a stârni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intríg și -ghez. / fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca].
INTRIGÁ vb. I. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. ( fr. intriguer, it. intrigare)
INTRIGÁ vb. v. îngrijora.
INTRIGÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
intrigá vb., ind. prez. 1 sg. intríg, 3 sg. intrígă