INTIMIDÁT, -Ă, intimidați, -te, adj. Cuprins de timiditate; care exprimă timiditatea; speriat; încurcat, zăpăcit. – V. intimida.
INTIMIDÁT adj. 1. v. fâstâcit. 2. speriat, (rar) timorat. (E puțin cam ~ de greutatea rolului.)
INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.
A INTIMIDÁ ~éz tranz. A face să se intimideze. /fr. intimider
A SE INTIMIDÁ mă ~éz intranz. A deveni timid; a fi cuprins de un sentiment de rușine, de jenă; a se sfii; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /fr. intimider
INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [ fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].
INTIMIDÁ vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. ( fr. intimider)
INTIMIDÁ vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)
A (se) intimida ≠ a (se) îmbărbăta, a (se) încumeta, a îndrăzni, a (se) încuraja
intimidá vb., ind. prez. 1 sg. intimidéz, 3 sg. și pl. intimideáză